Trebuie sa fii perfecta…???

“Trebuie sa fii frumoasa!”
Nimeni nu ti-o spune transant niciodata, insa semnale de “avertizare” sunt peste tot.Un anunt publicitar mi-a atras atentia: un deux-pieces de lenjerie intima, pus in evidenta de corpul tipei ce-l prezenta.Vine spontan intrebarea daca si pe mine ar avea acelasi efect.
Schimband locul, scena se repeta.Manechinele din magazinele de imbracaminte par sa se simta excelent in “corpul lor” , cu vestimentatia lunga, scurta, mai groasa sau mai subtire, mai colorata sau non.
Pierduta intr-o parfumerie , istoria nu se schimba ;ma intreb de ce este nevoie a pune un top model pe jumatate dezbracat pentru reclama unui parfum.Nu putea fi o fata “normala” in locul ei?De fapt, parfumul il folosesc toti, nu doar modelele.Macar o data s-ar putea face o exceptie.
Parfumurile sunt insa inceputul unei lungi serii:bijuterii,incaltaminte,cosmetica,auto,sport…peste tot identic.Poate mergand acasa imi va disparea ideea asta absurda a frumusetii costisitoare.Nu e normal asa.Ajunsa acasa, deschid tv-ul si aproape pe fiecare canal exista prezenta feminitatii ambalata in “frumusete”. In sfarsit revin la momentele de luciditate:nu am avut niciodata complexe in ceea priveste aspectul fizic, nu m-am simtit niciodata urata ,dintotdeauna m-am apreciat(nu supra).Logic ca ma simt bine.
Si chiar daca ar fi fost altfel?Daca as fi cantarit cu 10kg in plus?Daca as fi avut un caracter mai mult nesigur si vulnerabil?As fi avut probleme?Cate?Si daca imi creez eu problemele?
Te enervezi cand in jurul tau totul pare perfect?Iti vine uneori sa strigi si sa spui “Gata cu toate aparentele!Sa privim lucrurile asa cum sunt de fapt!”?
Ar trebui sa apreciem si sa dam valoare lucrurilor cu adevarat frumoase, acelor lucruri care nu sunt mereu izbitoare ochiului.Uita-te la frumusetea unui zambet, la eleganta miscarilor, la tineretea si profunzimea unei priviri, la bunul gust, curajul si forta femeii…pentru ca tocmai acestea sunt lucrurile care te fac (te pot face) unica si “perfecta”.

Popas…

Adiere de flori
mangaie singuratatile…
si stropi de roua
alunga cenusa negurilor.
La rascruce de drumuri
Caut…speranta
ce ma desparte de ieri,
ma ridica azi
si ma invata despre maine.
In lacrima timpului
strecor neintelesul
ce a brazdat privirea-mi ratacita…
si poposesc in bratele
Celui ce-a-nvins murirea.

Minciuni pe care le cred femeile…

Saptamana asta am inceput sa citesc o carte care mi-a starnit curiozitatea:“Minciuni pe care le cred femeile si adevarul care le elibereaza” de Nancy Leigh DeMoss.Am vazut-o,am citit-o “in diagonala” ,apoi m-am convins ca merita citita.Mi-a placut.Ti-o recomand.Autoarea stie sa pastreze firul epic, se face bine inteleasa.Mai departe ramane la aprecierea ta.Studiu placut!

PS:Scrise tot de Nancy Leigh DeMoss : “Becoming God’s True Woman” , “Seeking Him” si “Choosing Forgiveness:Your Journey To Freedom”.

Multumesc!!!

Pentru weekend-ul asta si felul in care m-am simtit in ultimele zile. Multumesc Anca (sis’) pentru vizita facuta, multumesc Dany , multumesc Rebecai (pentru prajiturile facute) , multumesc Mihaelei si familiei ei (pentru felul in care ma primesc de fiecare data) , multumesc Gloriei (pentru sms-uri) , multumesc Roberth (stii tu pentru ce)!
Voi reveni…si sper sa am mereu motive si persoane carora sa le multumesc!

I’m alive…

Stiuuu!Ati spus deja sau poate nu ati spus. De ce am facut blog daca nu scriu? As putea sa va spun ca inca de la inceput nu m-am gandit sa postez patru articole pe zi , in fiecare zi sau poate sase zile din saptamana.Pur si simplu nu m-am apucat de scris.Ce-i drept si cam putin timp.Ce am facut totusi daca nu am postat.Astazi, de exemplu m-am trezit cu greu la 6:00, pana la 8:00 am reusit (cam adormita ce-i drept) sa ajung la munca.Si inca sunt aici, pana la 12.Dupa care voi merge la cursuri , apoi spre seara concert Amicus de Craciun.Nu sunt model de student, nu e fiecare zi la fel.Altceva ce am mai facut? M-am uitat la filme, recunosc , la desene animate, am dormit , am lenevit, am alergat, am mancat, am cantat, am facut poze, mi-am amintit de unii prieteni, am intalnit oameni si situatii noi, m-am uimit de unii , i-am felicitat pe altii , am citit, m-am rugat. Acum stau si astept sa vina ora 12.00 ca sa pot pleca.Intre timp ma contrazic cu un coleg pe tema care a inceput de ceva vreme “Audi RS6 sau BMW M5″ , dar nu am ajuns la un numitor comun.Lui ii place BMW, n-ai cum sa-i spui altceva.
Eu va pup si va doresc sa fiti fericiti pana data viitoare! Si celor care se simt , le spun ca imi e dor de ei.Si multumesc tuturor celor care considera ca trebuie sa le multumesc! Enjoy your life, not your moment!

Cum ar fi daca…

Ne plac reclamele si nu orice fel de reclame…

La notar…

Azi dupa-amiaza , insotesc o prietena cu ceva treaba la un notar. Cam mare coada, dar ca tot omul , a trebuit sa asteptam. Asteptam , asteptam si cand aproape sa fie randul nostru , o baba incepe sa isi prezinte problema : “Sotul meu a murit acum sase ani si aflai si eu maica , ca cica pot sa scot si eu patru milioane de pe urma lui.” La care notara intreaba: ” Pai ai stat sase ani si acum te-ai gandit sa ii scoti? Oricum, iti trebuiesc trei milioane pentru acte, ca sa ii poti lua pe aia patru.Zi-mi , care-i mostenirea lui?” iar baba raspunde “Care mostenire maica? N-are nici o mostenire..Eu sunt mostenirea lui!”  

 P.S. “Asta-i romanul.Nu conteaza cat primeste , numai sa stie ca-i dai…”

No words…just regrets…but HOPE!!!

Adi…am spus deja ce toti stiam folosindu-ma doar  de numele lui.Nu e de natura noastra sa intelegem, e poate peste puterile noastre…insa ceea ce stim este ca mai exista o sansa si avem speranta ca il vom revedea. Nu am sa inteleg niciodata de ce oamenii se intalnesc (mai multi apropiati) doar la nunti si inmormantari…sau de ce ne este mai simplu sa spunem ce simtim dupa ce cineva nu  mai e. Cred ca ar fi bine sa invatam sa apreciem pe cei din jurul nostru la maxim atunci cand avem ocazia…si sa le amintim cat inseamna ei pentru noi.Se spune ca atunci cand nu apreciezi un lucru , il pierzi …si se mai spune ca atunci cand pierzi ceva , abia atunci realizezi cat de mult insemna.Adi a fost…este si va fi! Important este ca noi sa vrem asta…

  Astazi v-am spus ca va iubesc? Daca nu…sa nu uitati :VA IUBESC! Maine nu stiu daca va mai fi al meu…sau al vostru…maine pot fi eu, sau poti fi tu…Poimane ne vom reintalni…si acolo va fi si el…

Prefer sa fiu copil…

De ce copil la 20 de ani? De ce un blog de copil? De ce si rasfatat pe deasupra? De ce asa…si nu altfel? Pentru ca…nu imi place sa ma trezesc dimineata, pentru ca o parte din mine a ramas “copil” , pentru ca vad oameni nervosi, grabiti si prea ocupati cu bani, afaceri, succese, cariera, scoala, facultate, facultati etc.

  Pentru ca…vreau ca si oamenii mari sa stie sa viseze…sa realizeze ca dincolo de rutina …exista un colt in care poti respira pace si bucurie in suflet, inocenta si liniste in inima, un loc pe care doar tu il faci. Sa fii copil cand esti adult e lucru mare!